Patogeneza:

Coccidioza este o boala raspandita peste tot in lume si fara indoiala afectiunea parazitara cea mai importanta la pasari. Marea majoritate dintre coccidii fac parte din genul Eimeria, protozoare care prezinta un ciclu de viata in interiorul si altul in afara gazdei, transmiterea bolii facandu-se prin oochisti. Odata ingerati, acesti oochisti sub actiunea chimico-enzimatica a sucurilor digestive elibereaza sporozoitii ce invadeaza mucoasa intestinala. Urmatoarea faza de dezvoltare este inmultirea asexuata in urma carora rezulta merozoitii resposabili de distrugerea celulara si simptomatologia clinica. Dupa o complexa faza de inmultire sexuata ciclul evolutiv se inchide cu formarea de oochisti. Acestia ajung in materiile fecale si devin patogeni doar dupa sporulare. Oochistii sporulati sunt extrem de rezistenti la conditiile de mediu, putand supravietuii luni sau ani. Sunt deasemena rezistenti la marea majoritate a dezinfectantelor. Temperaturile mai ridicate de 60 si cele sub 0 grade Celsius sunt potential letale, la fel ca si un mediu uscat. Eimeriile sunt relativ specifice pentru fiecare gazda, in sensul ca fiecare specie este parazitata de una, doua specii. Asta inseamna ca gainile, ratele, gastele bolnave de coccidioza nu vor infecta si canarii de exemplu.

Epidemiologie:

Factorii importanti de retinut in epidemiologia coccidiozei sunt:

- oochistii rezista in mod indelungat in mediul ambiant;

- puilor nu li se transmite imunitatea materna;

- gravitatea infectiei este data de numarul oochistilor ingerati si speciei de Eimeria;

- imunitatea se dobandeste in mod secundar bolii si este mentinuta prin reinfestari continue;

- exista forme de coccidioza secundare infectiilor bacteriene;

- intr-o crescatorie infestata, pasarile sunt parazitate de coccidii aflate in toate fazele ciclului lor evolutiv.

La canari, ca si la alte pasari de colivie, formele acute de coccidioza sunt rare, mai frecvente fiind manifestarile subacute sau cronice care decurg fara simptomatologie evidenta. Momentul cel mai critic in care se poate contacta boala este intarcarea puilor, cand acestia sunt introdusi in voliere comune pentru a exersa zborul. Practic intre 5 si 10 saptamani puii sunt expusi contagiului deoarece traiesc in voliere in grupuri comune, fiind suficient un singur cuib infectat de catre femela care ii hraneste.

Simptomatologie:

Simptomele care apar sunt nespecifice, generice: scadere progresiva in greutate, umflarea penelor, scaderea performantelor productive si reproductive si diaree putin evidenta.

Se disting doua forme de Coccidioza intestinala si cecala.

Coccidioza intestinala: Este caracterizata de o enterita catarala seroasa care poate cuprinde intreg intestinul. Dejectiile sunt fluide, sero-catarale, rar sanguinolente de culoare albicioasa putand contine mici cantitati de mucus. Penajul din jurul cloacei se aglutineaza, iar abdomenul se tumefiaza. Apare asa numita diaree alba, spre deosebire de cea rosie din Coccidioza cecala. Diareea nu este grava si poate fi confundata cu o enterocolita sau un sindrom al fecalelor moi. O caracteristica interesanta este alternanta momentelor cu diaree grava cu emisii de fecale aproape normale, in relatie directa cu ciclul evolutiv al parazitului. Confirmarea diagnosticului se face prin punerea in evidenta a coccidiilor la examenul microscopic al dejectiilor proaspete.

Coccidioza cecala: Forma cea mai grava, fiind caracterizata de o diaree hemoragica in care dejectiile lichide sunt transformate in sange. Este rara la Passeriforme, mai frecventa la pui, putand sa se manifeste uneori inaintea perioadei de intarcare.

Preventie si tratament:

Unicele medicamente compatibile cu canarii sunt analogii de tiamina printre care si amprolium, sigur si lipsit de toxicitate singura problema fiind dozarea corecta.

In terapie sunt disponibile trei tipurie de produse:

1. Sulfamidicele - fiind eficace urmatoarea asociere: Diaverdina1%+Slfadimetossina1%+Sulfachinossalina2% in doza de 5ml/l apa de baut timp de 5-6 zile

2. Amprolium – care datorita lipsei de toxicitate poate fi folosit pe durata mai lunga. Este folosit atat in preventie cat si in tratament. Amprol-sol 12% - in doxe cuprinse intre 2-4 ml/l apa de baut timp de 6/8 zile in functie de gravitatea bolii.

3. Toltrazuril – ultima dintre moleculele anticoccidice activa pe toate formele de coccidii(Eimeria, Isospora, Atoxoplasma).

Caracteristicile sale cuprind:

- eficacitate pe toate genurile de coccidii;

- actioneaza in toate stadiile intracelulare din ciclul de viata al coccidiilor;

- larga arie de siguranta;

- inducerea imunitatii;

- actiune anticoccidica rapida intre 2 si 4 zile;

- compatibilitate cu alte medicamente utilizate in canaricultura;

- fenomene tardive de farmacorezistenta.

Baycox – aceasta este denumirea comerciala este solubil in apa si se administreaza in doza de 2ml/l apa timp de 2 zile. In formele grave tratamentul se va repeta dupa o pauza de 3 saptamani pentru inca 2 zile.

Etiologie:

E. coli e un bacil gram negativ, asporigen, oaspete obisnuit al intestinului pasarilor de colivie, a carui microflora este constituita in general de microrganisme gram pozitive. Majoritatea suselor nu sunt patogene, doar unele tulpini pot produce boli determinate in parte de enterotoxine(ETEC) sau de tipurile enteroinvazive(EIEC).

Patogeneza:

E o boala conditionata de stress, schimbarea alimentatiei, perturbari climatice, suprapopulare si afectiuni virale. E. Coli este responsabil pentru multe afectiuni fie ca si agent patogen primar sau oportunist. E probabil cea mai frecventa cauza a mortalitatii la pui in prima saptamana dupa ecloziune. La acestia poate sa produca: Onfalite, Enterite si Colispeticemii.

Onfalita

Patogeneza:

Reprezinta infectia sacului vitelin, care se poate produce pe doua cai:

1.ombilicul care nu este bine cicatrizat si permite penetrarea E. Coli;

2.multiplicarea bacteriana in interiorul oului ca urmare a contaminarii fecale a cojii.

De fapt, la adult apare o forma de boala ce intereseaza aparatul genital (in principal la femele) cu repercursiuni asupra productiei de oua (blocarea lor in cloaca sau producerea de oua cu coaja subtire), dar cel mai frecvent moartea embrionara.

Simptomatologia:

La puii afectati apare o tumefiere a abdomenului ce devine umflat, proeminent cu necroze pericloacale. Aceste leziuni pot sa fie agravate prin suprainfectare secundara cu alti agenti patogeni: streptococi, stafilococi, proteus, pseudomonas si nu in ultimul rand clostridiile care au un aport important in leziunile necrotice. Evolutia e rapida si duce la moartea tuturor puilor din cuib prin septicemie.

Profilaxie:

Onfalita nu este o maladie colectiva si cuprinde putine cuiburi, de cele mai multe ori datorita lipsei de igiene din timpul clocitului, la femelele prea tinere sau prea batrane, debilitata si ca urmare e mai bine sa se elimine cuibul.

Tratament:

Doar femelele cu probleme se trateaza cu un produs pe baza de Furazolidon 2% si Oxitetraciclina 2% - 10 ml/l apa. In cazul suprainfectiilor secundare se poate folosi un antibiotic cu spectru larg Augumentin(pediatric 312,5 mg) - 1 gr/100 ml apa timp de 7 zile.

Enteritele produse de E. Coli

Aceste enterite apar cel mai frecvent datorita unor erori nutritionale. Din cauza unor seminte sau pesmeturi degradate sau contaminate cu mucegaiuri si micotoxine cu care femela hraneste puii. In aceste conditii, E. Coli un oportunist care in mod obisnuit contamineza alimentele in cauza, se inmulteste rapid si devine patogen.

Simptomatologie:

Principalele simptome sunt fecalele lichide ale puilor(parca ar asuda), tumefactia abdomenului, vomismente, diareea atipica ce prezinta emisii de fecale lichide mucoase, rar sanguinolente, sete intensa, letargie, scadere in greutate (deosebirea se face fata de salmoneloza unde diareea e predominant sanguinolenta).

Terapia:

In primul rand eliminarea alimentelor care au activat aceasta infectie si administrarea in apa a unor medicamente non sistemice. Aminoglicozidele pe cale orala nu sunt absorbite de peretele intestinal, dar pe cale sistemica sunt nefrotoxice si ototoxice.

Gentamicina – 0,5ml/250 ml apa timp de 3 zile

Neomicina – 10ml/ l apa sau 1 compr/l apa timp de 7 zile

Streptomicina(2,288g) – 30ml/l apa timp de 5 zile

Furazolidon 2%+Oxitetraciclina 2% - 10gr/l apa

Enterobacterioza

E. coli, Citrobacter – Pseudomonas – sunt cauza unor patologii latente care apar doar cand sunt presenti in numar mare, producand infectii enterice atunci cand organismul nu mai poate face fata acestei inmultiri rapide. Puii celei de a 3 a serii sunt cei mai afectati, in acest context asociindu-se stresul femelelor precum si alimentele contaminate.

Punctul Negru

Atat de temutul punct negru nu este altceva decat evidentierea prin subtire perete abdominal al vezicii biliare mult marite. Aceasta situatie se intalneste la puii cu afectiuni hepatices au gastroenterice. De multe ori este vorba de afectiuni date de enterobacterii, care reaspund la tratamentul cu antibiotice cu spectru larg de actiune. Neomicina in asociatie cu Amfotericina B rezolva in general multe afectiuni de patologie gastrointestinala.

Etiopatogenie:
Dintre maladiile virale care afecteaza in primul rand puii nou nascuti este fara nici o indoiala infectia cu Polyomavirus. In fapt, moartea brusca a puilor in aparenta buna conditie fizica, fara semne premonitorii ne poate orienta spre acest diagnostic. Distensia abdominala, hemoragiile subcutanate si leziunile distrofice ale penelor sunt simptomele care ne fac sa suspectam forma subacuta. Se observa un retard in dezvoltare, penaj defectuos, o exacerbare in cresterea mandibulei.
Patogeneza:
Transmiterea acestui virus se face de la parinti la pui in timpul hranirii deoarece virusul se cantoneaza in celulele epiteliale descumate in ingluviul pe care genitorii il regurgiteaza puilor impreuna cu alimentele. Acest virus se replica in celulele epiteliale ale foliculilor penelor putand fi imprastiati in mediul abiant prin intermediul pulberii de pene dar si pe cale fecal-orala, secretii respiratorii sau transmitere verticala prin ouale deja infectate.
Prifilaxia:
Infectia poate fi determinat de factori stresanti sau de prezenta altor patologii infectioase.
Terapia:
Ca si toate maladiile virale nu are un tratament specific, administrarea unui antibiotic facandu-se doar in cazul infectiilor secundare. Singura masura este eliminarea din crescatorie a pasarilor purtatoare.

Etiologie:

Cunoscuta si sub numele de “raia picioarelor” datorita frecventei localizari la acest nivel al parazitului, este o boala care se intalneste la toate speciile de pasari salbatice sau domestice.

E povocata de un acarian Knemidocoptes pilae, un parazit tipic al tegumentelor. Femelele depun ouale la capatul galeriilor excavate in piele. Dupa aproximativ o saptamana larvele eclozeaza si migreaza la nivelul epidermului unde dupa mai multe naparliri ciclul evolutiv se incheie cu aparitia adultilor. Acestia se acupleaza iar femelele sapa galerii subepidermice unde traiesc timp de 3 luni fara sa iasa hranindu-se din secretiile naturala, hemolimfa, cataboliti celulari si celule moarte.

Patogeneza:

Transmiterea raiei se face prin contact direct de la pasarile parazitate la cele sanatoase, dar si indirect prin dispersia in mediul ambiant ale scumelor epidermice care vehiculeaza ouale de Knemidocoptes.

Simptomatologie:

Acestia produc leziuni in principal la nivelul picioarelor, dar si la nivelul ciocului.

Parazitoza este facilitata de carentele igienice, acarianul producand leziuni la nivelul picioarelor care capata un aspect crustos. Ingrosarea tesutului epidermic determina o descuamare a starturilor superficiale. Este de retinut ca acest acarian nu produce spoliere de nutrienti esentiali dar determina iritatie si suferinta fizica din cauza dificulatii mentinerii unei posturi normale pe bat. Cand infestatia cuprinde si ciocul/cera leziunile sunt similare celor care apar la picioare, mai putin grave dar care pot sa produca invaliditate si imposibilitatea ingerarii normale de alimente si apa.

Tratament:

Dezinfestatia ambientului cu produse pe baza de Piretro care sunt antiparazitare eficace dotate cu o buna margine de siguranta.

In cazul localizarii la nivelul picioarelor o pomada acaricida(unguent cu sulf) poate avea efecte mai indelungate.

Pentru dezinfestarea cuiburilor rezultate bune se obtin cu Frontline spray, o aplicare este suficienta pentru protectia cuibului timp de 3 saptamani.

Foarte eficace este folosirea ivermectinei diluata 1/9 cu propilen glicol administrat fie o picatura direct in cioc sau posterior la baza gatului.

La subiectii afectati grav se inoculeaza 0,1 ml sub cute, iar trei zile dupa o picatura la baza gatului. Chiar daca e medicamentul de electie, datorita reactiilor adverse care pot sa apara ramane totusi ca rezerva pentru canarii grav afectati.